Romul, cunoscut drept dragostea piraților, este una dintre băuturile spirtoase cel mai puțin clasificate, ceea ce înseamnă că producția lui nu este limitată de o serie de reglementări specifice. Din acest motiv, există o paletă largă de romuri, greu de categorisit.

Avantajul este acela că băutorii aventuroși se pot bucura de creativitatea neîngrădită a producătorilor din întreaga lume. Și asta pentru că romul poate fi distilat în mod legal oriunde, deși este cel mai frecvent asociat cu locuri precum Trinidad, Jamaica, Cuba, Guyana, Barbados sau Mexic.

Romul este definit ca o băutură distilată, derivată din subprodusele trestiei de zahăr. Acesta poate să fie clar, să prezinte o nuanță de chilimbar deschis sau să se îndrepte spre nuanțe foarte închise și are o concentrație de alcool cuprinsă între 36% și 50%. 


Scurt istoric

Băuturi fermentate pe bază de trestie de zahăr au existat chiar şi în antichitate, în India sau China, dar prima distilare propriu-zisă a fost realizată în Caraibe, în secolul al XVII-lea. Inițial, sclavii de pe plantațiile de zahăr au descoperit că melasa, un produs secundar al procesului de rafinare a zahărului, ar putea fi fermentată în alcool. Mai târziu, distilarea a concentrat alcoolul și a îndepărtat impuritățile, producând primele romuri adevărate.

După dezvoltarea romului în Caraibe, popularitatea băuturii s-a răspândit în America de Nord colonială. Pentru a susține această cerere, precum și creșterea cererii de zahăr în Europa în secolele XVII și XVIII, a fost necesară o forță de muncă care să lucreze plantațiile de zahăr. Astfel, romul a devenit o marfă globală, legând Europa, America, Africa și Caraibe într-o rețea complexă de comerț, care implica vânzarea de sclavi.

         

Originile denumirii de rom: un mister

În spatele numelui romului se află câteva teorii interesante. Care dintre ele este cea adevărată, probabil nu vom afla niciodată cu certitudine.

  • Unii cred că romul a fost numit astfel după rummers, cuvântul olandez pentru paharele supradimensionate folosite de marinarii din Țările de Jos într-o perioadă în care coloniștii olandezi cultivau trestie de zahăr în Barbados.
  •  Sunt și istorici care afirmă că denumirea vine de la un termen de argou, rum, folosit în secolul al XVII-lea și care se traduce aproximativ ca ,,cel mai bun”.
  •  Altă teorie indică faptul că, de fapt, ar fi fost preluată ultima silabă din sacharum, cuvântul latin pentru zahăr.
  •  Mai sunt și voci care spun că denumirea ar veni de la cuvânt englezesc rumpullion, redat uneori și ca rumbustion, însemnând „un mare tumult sau zbucium”.
  •  O altă opinie este aceea că numele romului a fost inspirat de o băutură spirtoasă pe bază de zahăr, numită brum, inventată în secolul al XIV-lea.


Producție

Cum romul este fabricat în atât de multe locuri în lume, metodele de producție variază enorm în funcție de locație. Iar acest lucru determină aromele distincte ale băuturii.

Materii prime ultilizate pentru fabricarea romului:

  • Suc proaspăt de trestie

Unele romuri sunt făcute direct din suc de trestie, care este fermentat imediat. Acest lichid conține de obicei între 18 și 24% zahăr. Printre romurile făcute din suc proaspăt de trestie de zahăr se află cachaça din Brazilia și romul agricol din Martinica. Sucul de trestie crud nu poate fi păstrat pentru perioade îndelungate.

  • Melasa

Cea mai mare parte a romului distilat în prezent este fabricat din melasă. După ce tot zahărul cristalin a fost îndepărtat din sucul de trestie, melasa rămasă conține în continuare zaharuri fermentabile și poate fi păstrată mult timp.

  • Sirop de trestie

Mai este cunoscut cu numele de miere de trestie de zahăr sau melasă dulce de masă. Conține în continuare toate zaharurile din sucul de trestie, dar cea mai mare parte a apei a fost îndepărtată. Siropul de trestie concentrat poate conține peste 90% zahăr și poate fi depozitat pentru a fi fermentat și distilat ulterior.

Într-o distilerie modernă, fermentarea are loc în cuve mari, unde drojdia selectă poate interacțiunea cu zaharurile din lichid pentru o perioadă cuprinsă între 24 de ore și trei săptămâni, în funcție de tulpina de drojdie utilizată și stilul de rom produs.

Pentru distilarea romului se utilizează atât vase de cupru, cât și coloane de distilare. De obicei, romul este maturat înainte de a fi îmbuteliat. Dar nu reprezintă o condiție obligatorie. Romurile light, de exemplu, sunt maturate cel puțin un an, pentru a obține netezime. Romurile dark stau mai mult timp pentru îmbătrânire. Maturarea se face de obicei în butoaie noi de stejar, adesea carbonizate. Sunt însă și romuri care au fost îmbătrânite în butoaie utilizate anterior pentru sherry, coniac și alte distilate.

Romurile capătă în general nuanțe aurii și de chilimbar pe măsură ce se maturizează. O parte din distilatori apelează uneori la zahăr ars sau caramel pentru a spori culoarea.

În unele cazuri, romurile maturate sunt amestecate, apoi depozitate din nou în butoaie înainte de îmbuteliere. Acest lucru oferă posibilitatea de a crea romuri mai complexe și echilibrate.


Tipuri de rom

Există două tipuri principale de rom: rom tradițional, care se face din melasă și alte subproduse ale trestiei de zahăr și romul agricol, care provine din suc de trestie de zahăr și are un finisaj pământesc și note fructate. De asemenea, mai există:

  • Rom light sau white/silver (alb): Este mai ușor, adesea maturat foarte puțin și filtrat ulterior. Cele mai multe astfel de romuri sunt produse în Puerto Rico și se folosesc adesea în cocktailuri ca Mojito sau Daiquiri.
  • Rom gold (auriu): Este mai complex decât precedentul datorită maturării în butoaie de lemn, de obicei din stejar alb carbonizat. Are gust și aromă mai puternice decât romul light, dar mai slabe decât cel dark.
  • Rom dark (întunecat): Se distinge prin culoarea puternică – maro, neagră sau roșie, obținută, de obicei, prin adaos de caramel. Este îmbătrânit pentru perioade mai lungi de vreme, în butoaie foarte carbonizate, lucru care se răsfrânge asupra aromei. Tocmai de aceea, acestea este utilizat des la gătit. Cele mai multe astfel de romuri provin din Jamaica și Haiti.
  • Rom Demerera: Dacă multe romuri sunt fabricate din trestie de zahăr cultivată în Brazilia, acesta este fabricat din trestie cultivată în Guyana. De asemenea, este maturat pentru o perioadă îndelungată, are profil bogat și o culoare închisă, asemănător cu romul jamaican.
  • Rom condimentat: Este caracterizat de prezența mirodeniilor, cum sunt scorțișoara, rozmarinul sau piperul. Are o culoare închisă de cele mai multe ori, datorită caramelului.
  • Rom aromat: Este romul infuzat cu arome de fructe, ca nucă de cocos, banană, portocală, ananas sau flori de stea, ceea ce îl face potrivit pentru cocktailurile tropicale. În general, are o concentrație de alcool mai mică de 40%.
  • Rom premium: Nu prezintă adaosuri și se consumă sec.


  • Cachaça: Acest sortiment este produs în Brazilia, exclusiv din suc de trestie de zahăr și este adesea prezent în cocktailuri.

         

Consumul de rom

Cu siguranță, fiecare dintre noi a consumat cel puțin o dată rom, măcar ca ingredient într-un desert. Temperatura corectă de servire a acestuia este temperatura camerei. O excepție este romul premium, care se poate bea cu gheață, ca whisky-ul, acesta având un conținut mai ridicat de alcool.

De obicei, el se servește în pahare Grappa, a căror formă vă permite cel mai bine să vă bucurați de băutură. Romul nu trebuie mirosit la fel ca vinul, de la o distanță foarte mică, deoarece vă poate da amețeli, având un miros foarte puternic.

Romul poate fi consumat și în cocktailuri. Pirații nu erau doar mari băutori de rom, dar și mixologi amatori. Ei au inventat unul dintre primele cocktailuri cu rom, numit Bumbo, o combinație de rom, apă, zahăr și nucșoară.

În continuare vă prezentăm câteva cocktailuri cu rom actuale, care o să vă cucerească odată ce le încercați - rețete disponibile.